Pentru a putea suporta realitatea
Avem nevoie de un vis sã putem lupta
în lumea-n care nimeni nu-nţelege
cã tot ce agonisim sunt doar lucruri
şi-n ele nicicând mângâiere nu vom gãsi
decât o simplã amãgire la capãt de drum.
Renegãm apusul clipelor sfãrâmate
Punând ştreang deasupra sentimentelor
Izvor de amãrãciune cu miros îmbãtãtor,
adapã pajişti umbrite de-o negurã ţesutã
ce te absoarbe pânã la ultimul strop
rãmas pe fundul prãpastie pe veci încredinţat.
În necuprinsul vârtej de gânduri întunecate,
Cu disperare cauţi acel loc de izbândã -
Şoapta-ţi este mutã şi inima-mpietritã
Din tot ce-i pãmântesc acum nu te-ajutã
şi rãtãceşti pe câmpuri desculţ şi-nfrigurat
sufletul îţi plânge de dor însângerat.
