Prefer sã tac şi sã-nghit
fiecare strop de pelin
din vocea acuzãtoare
ce mã sfâşie
şi mã condamnã
la suferinţã
în miezul zilei
ce grãbit se scurge
negura obscurã
în fãgaşul iubirii.
Alerg spre tine
în timpul trecut
şi-mi pare nefiresc
schimbarea de sine
în lacrima nopţii
rãmâne amintirea
ultimului drum
parcurs împreunã
spre ţãrmu-ndepãrtat
al dezamãgirii.
În noaptea pierzaniei
fulgerul lumina
destinul întunecat
ce-mi era servit
ca pe o cinã caldã
îmbrãţişând prezentul
cu faţa scãldatã
în lacrimi amare
suspinul se îneacã
în scurtã suflare.
