Oasele ordonate pe nisip sunt purtãtoare de ani cu ajutorul cãrora
legãn pipa peste timp pentru a-mi contabiliza propria cãlãtorie.
În fiecare searã
ascult vântul cum plânge foamea toamnei aride încercând sã-mi linişteascã gândul
oraşul este un bazar bãtrân, încâlcit, reîncarnat dintr-un crud albastru.
Crini crescuţi din apa botezului încearcã sã mã înveţe Tatãl Nostru
oamenii vii sunt atât de reci
cu toate cã-n privire poartã felinare.
Pe strãzi
viaţa este un carnaval plin de ecuaţii pentru care pãsãrile cerului cautã rezolvare
în scoarţa trunchiului ascuns printre smochini.
Fluturii nocturni plutesc deseori în ceaşca de cafea pãcãlindu-şi somnulÂ
cu sfaturi înţelepte
în timp ce fiecare vârstã cade în beznã ferindu-şi talpa sã nu calce sentimentele urbaneÂ
din trupul meu.
