Prin acest port marinare
merg pe sub tãlpi rãnite urmãrind gesturile timide ale sufletelor trase pe roatã
noaptea
când şi umbrele munţilor se prãbuşesc
cãutându-şi iubirile prin colţurile firelor de iarbã.
În aceastã cãlãtorie port inelul vechi al unui mic bazar dintr-un oraş oriental
unde braţele de fluturi cautã puiul de vrabie devenit om
pentru a urca opera la locul ei.
Frãmântarea gândurilor se îndreaptã cãtre cuib, un vapor
unde sufletele se înghesuie rugându-se împreunã.
Acesta este unicul drum pe care se aude cum o zare de nori strãbate crânguri pustii
prin care nebunul se plimbã prin vremurile trecute pentru a vindeca rana
ce predicã
în biserica plinã cu trandafiri.
În sfârşit gura de mare
are curajul sã fie fericitã, un fumãtor de pleoape a inventat un zâmbet
pentru a deschide porţile Raiului într-o zi nemãrginitã.
Bâtrâne marinar plecând urechea la mine vei asculta melancolii private...doar.
