Un cal încordat se pierde prin foşnetul oraşului
ascuns într-o baltã fãrã umbrelã pe geamurile cu puf îţi desenezã cele o mie de chipuri
îţi scrie cele o mie şi una de poveşti
îţi pregãteşte migrarea norilor din sufletul tãu.
Te ştie
ca fiind o pasãre ce-şi trãieşte tinereţea lângã apa cea tãcutã
lãsând amurgul sã-ţi mângâi degetele în fiecare dimineaţã
Te ştie
ca fiind o pasãre ce-şi începe amorul pe coaja bãtrânului copac
jucându-se cu dorinţa ochilor din mintea celor din jur.
Vrea sã-şi încerce norocul ridicând aşezãri de crini deasupra pãmântului
pentru a vã întâlni pe o gurã de portocalã
dar îi este fricã
sufletul sãu s-a logodit cu teama.
