Încã
îmi aduc aminte de acel baston pe care el îşi proptea bãrbia
de acel baston cocoşat de timp cu poveşti de viaţã
spuse la gura sobei.
Încã
îmi aduc aminte când mã împiedicam pe uliţe
trãindu-mi copilãria
braţele bunicii alintându-mi viitorul
printr-un zâmbet şi o rugãciune.
Încã
îmi aduc aminte când cei doi se sfãtuiau
cum sã împartã bobul de fasole
pentru a-mi îmbrãca tãlpile cu opinci.
Şi acum
îmi aduc aminte când am plecat în lume
ei au rãmas acolo...în sat
dupã poartã
ascuzându-şi lacrimile în palmã
sperând cã acel drum pe care am pornit
sã aibã douã sensuri.
