Autor:	Luis Ionut Popa ( ionut29 ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Copilul arã trupul

Am învãţat sã merg înapoi pânã acum ştiam sã merg doar înainte aceastã lecţie mi-a prins bine întorcându-mã sã privesc satul de pe colinã acolo unde sunt îngropaţi toţi cei care au murit neavând vreo vinã. Învelesc cu pielea casele ponosite pentru a simţi emoţia prispelor vechi în care se ascund amintiri cu pãpuşile de pluş ridicate din faşe pentru a mângâia temelia de piatrã auzind cã şi aceasta plânge când singurãtatea se abate asupra ei. Pe drumurile de la rãscruce umbrele se plimbã este prima datã când surprind aşa ceva când o umbrã îşi plimbã propria umbrã merg spre bisericã pentru a prinde liftul care le ridicã la cer. Este trecut puţin de miezul vieţii clopoţelul sunã în dreptul şcolii aşteaptã plugul copilul arã trupul.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Am citit cu placere Ionut, versuri care spun multe. Mi-a placut poezia!	Nicu Constantinescu
2.	Place, poemul tãu!	ellylena
3.	Un memento introspectiv, un proces interesant, de surprindere a propriei percepţii ce vibreazã pe portativul existenţial. Felicitãri!	Mihaela Oancea
4.	Umbra îşi plimbã propria umbrã ...frumos, Ionuţ, foarte frumos! Au profunzime versurile.

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]