Autor:	Luis Ionut Popa ( ionut29 ) - [ POEZIE ]
Titlu:	O lunã plinã cu amor

Împingând plugul vieţii prin brazda nepãsãrii timpul cautã alinarea mamei, povestea tatãlui şi Biblia preotului din sat. Oraşul nu şi-l mai doreşte, şi-a schimbat haina rupând cont(r)actul cu el vrea ceva mai tânãr, mai puţin trecut prin eternitate pentru a putea sã-l închidã în asfalt în cazul în care se grãbeşte. Aripile vântului aduc schimbarea statuile coboarã de pe piedestal îşi rescriu compoziţia testamentul doctorul nu le înţelege le legã de patul de spital oprind realitatea sã intre-n spaţiul lor durere. Zarurile au fost aruncate, trupurile se descompun târziul se ascunde-n televizor asistentele sting lumina acum sunt celule, se ascund sub piele lor tremurã, gem, urlã îşi doresc o Lunã plinã cu amor.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Am citit şi fiind mai desuetã m~am cam rãtãcit, Sã fie vina mea	liliana
2.	multumesc	ionut29
3.	E greu sa deslegam misterele lumii inconjuratoare. Poezia ne da prilejul meditatiei.	Nicu Constantinescu
4.	Oameni-statui, tineri ce vor fi închişi în asfalt, urmatã de descompunere...ai tradus frumos şi poetic decãderea umanã, lipsa de perspectivã şi ciclul acesta inevitabil de naştere-descompunere, viaţã-moarte. O lume a concretului în care se culeg roadele nepãsãrii şi în care, într-adevãr, dragostea ar fi leacul cel mai bun pentru renaştere, pentru speranţã. Îmi place şi ideea şi felul în care ai tratat acest subiect în poezie.
5.	Lumi paralele ne inconjoara, peste toate gand bun.	anador

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]