Pictorul a înţeles
ce înseamnã sã-ţi cumperi viaţa în rate
în timp
ce îngerii agãţaţi de picior
vor sã bea un pahar cu lapte.
Privind aceste culori
destul de pale
ţãrãncuţa
a coborât din tablou
sã-şi ajute satul
încã îl iubeşte
propria origine
ea
fiind conştientã
cã dacã nu ar fi existat carul cu boi
noi azi
nu ne-am fi îndrãgostit de privirea ei.
Îşi foloseşte lacrimile
pentru ca mâinile crãpate
sã fie cusute cu pãmânt
îi strânge pe toţi
lângã bisercã
unde
sufletul se vindecã
încet, puţin
chiar
şi în rate.
Ai adus la viaţã un personaj îndrãgit al picturii româneşti, dându-i sensibilitate, emoţie ...Îmi place şi imaginea descrisã în prima strofã (ultimele 2 versuri). Inocenţã, culoare ...foarte frumos!