I
Cineva spunea
cândva
cã poştaşul bate tot timpul de douã ori
de fiecare datã când aud acest zgomot la uşile vecinilor
tresar, îmi ridic ochii din hârtii şi-mi caut speranţa prin buzunar
aştept o scrisoare trimisã de îngeri
de fapt o scrisoare
de la acei oameni închişi în ciment
care au învãţat sã zboare
sã pluteascã
sã fie liberi.
II
Acest plic,
probabil,
nu va veni niciodatã
cerul a rãmas fãrã timbre.
III
Este trecut de miezul vieţii
afarã plouã încet, mãrunt
precum gândurile înşirate în trup
cineva bate-n geam de douã ori
deschid
este el
poştaşul
puţin sufocat de timp.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Originale versuri, metaforele curg de la sine intr-un poem bine structurat.
E chiar interesant mesajul poeziei, despre timp si scrisori,intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine.
Când e vorba despre un mesaj al divinitãţii, sã fi sigur cã întotdeauna vine, însã nu atunci când ne dorim, ci atunci când avem cu adevãrat nevoie. Îmi place poezia.
