În spatele zidului vremurile se schimbã
poarta
care stã mereu închisã
nu dã posibilitatea ochilor curioşi
sã pãtrundã necunoscutul
este pãzitã de umbre.
Acolo se decide
când trebuie sã aparã Soarele
când are voie Luna sã se odihneascã
când Diaconul poate sã mai plângã
poziţia Luceafãrului pe cer
sau ce culori poate sã cumpere
Pictorul pentru curcubeu.
Sfinţii şi îngerii joacã şah
cei care mutã pionii
cel mai bine
pot sã ierte pãcatele muritorilor
Regele şi Regina nu existã
locul lor este gol
de când au fost trimişi în exil
de propriul popor.
Copacii stau la umbra florilor
nu au voie sã creascã
firele de rouã îşi cautã iarba
pãsãrile cântã aceeaşi partiturã
doar bancã celor doi
nu s-a schimbat
este tot acolo
în parcul dintre blocuri.
Poetul
ignorã necunoscutul
din spatele zidului
clãdindu-şi propria realitate
cãrãmidã peste cãrmidã
salvându-şi,
astfel,
ieşirea dintre cuvinte.
