Imi vad
ridurile in oglinda,
parul nearanjat,
barba nerasa de doua zile,
sufletul care se zbate-n mine.
Incerc
sa-mi duc pasii la purtãtor,
camasa sa fie cãlcatã,
si musai alba,
costumul si cravata neagrã
sunt pe umeras
pantofi lacuiti
ii scot din cutie,
zambetul
il regasesc tot pe birou.
Rãzgândirea
se joacã cu mintea
parcã mi-ar sta mai bine
cu papion.
Ma indrept spre usa
pãlãria si paltonul
sunt la locul lor,
incep propria-mi cãlãtorie
pãşesc greu
am uitat bastonul.
Cimentul cald
imi simte bãtrâneţea,
vrea sa ma primeascã
dar nu este pamant
incep sa rad
alb-negru
al meu gand.
Stil, eleganta, simplitate data de combinatia alb-negru, indiferent de varsta. Versurile pot avea multe alte sensuri, dar aceste de eleganta mi-a sarit primul in ochi.