Autor:	Luis Ionut Popa ( ionut29 ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Omul de zapada

În camerã este linişte, puţin mucegai şi pânze de pãianjen radioul spune o poveste pe care o asculta doar vecinii chiriaşii fiind de mult plecaţi. Pe birou ceaiul îmbãtrânit de aceeaşi canã se intreabã: ”Cum cafeaua poate ghici viitorul şi eu nu?!” Lumina oarbã picteazã pereţii cu umbre dezmorţite. Transirã, pulseazã, se evaporã, strecurându-se afarã pentru a-şi gãsi refugiul printre nori. A început sã ningã cerul se deschide lãsând omul de zãpadã sã-şi recapete viaţa dupã atâtea anotimpuri. Acum este timpul lui înainte sã devinã umbrã.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	,,A început sã ningã cerul se deschide lãsând omul de zãpadã sã-şi recapete viaţa dupã atâtea anotimpuri' Remarc aceasta strofa, dar toata poezia este frumoasa si fara sa vreau am trait totul ca si cum as fi fost acolo.	Nicu Constantinescu
2.	Strofa a 3-a imi place foarte mult. Diferenta dintre lumina si intuneric, felul se intersecteaza, da o senzatie de nou si vechi, de apasare si speranta, de transcendere. Frumos!

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]