In sat
bãrbaţii canta, joaca, se inroleaza.
Au ocazia sa-si apere tara, credinţã, familia.
Depun jurãmântul
si cu pasi mari, in sir indian,
pleaca sa-si întâlneascã necunoscutul.
Femeile plang, pruncii tipa
nimic nu conteaza
pasesc printre lacrimile lor.
Pe front totul se schimba:
pamantul se adapa
cu sângele îngerilor care mor,
cerul se deschide si ii asteapta pe fiecare
pe un rand deja stabilit
dar ei se împotrivesc...vor sa lupte.
Intr-un birou provincial
rãzboiul s-a terminat,
se toarnã vinul in pahare
alianţele se imbratiseaza,
se alinta, se cheama lãutarul,
dar sa-i anunţe au uitat
lãsând in continuare gloantele
si tunurile
sa le curme suferinta.
Cu pasi mãrunţi revin acasa
vreau sa-mi iubesc femeia
sa-i spun chinul prin care am trecut.
Poarta este închisã,
casa pãrãsitã
doar nucul cel batran imi saruta fruntea.
Azi, caruta
se opreste in cimitir
iar langa camarazi
pe mine m-am ingropat.
