Oraşul,
plin de tãlpi imprimate pe ciment,
îşi cautã pulsul...
pe strãzile mute
chipuri plictisite joacã şah cu propriile idei...
Privit în fiecare zi
ceasul de la Prefecturã, pudic de fel,
rupe contractul cu timpul...
Geamurile murdare nu permit luminii
sã intre în aşternuturi,
iar cafeau vãrsatã pe birou
înţelege viitorul mai uşor...
Copiii îşi ridicã propria plaja
langã cişmeaua din cartier,
copacii merg la urgenţã...
având plãmânii îmbâcsiţi...
iar poştaşul, deşi plouã de douã zile,
ne aduce gândurile la timp...
Elevii îşi cautã dragostea în pauza mare,
îşi urmãresc paşii, gândurile,
scriu versuri de amor...
pãrinţii stau liniştiţi în bãnci
aşteptând strigarea catalogului...
Undeva...în piaţã...
bãtrânii, uitaţi de vreme,
îşi negocieazã existenţa.
în timp ce oraşul este plin:
de maşini ascunse în gropi,
de taximetrişi ce au multe
curse spre cimitir,
de semafoare ce-şi schimbã culoarea
în funcţie de bacnotã,
de fete ce cunosc amorul
pe bãncile din parc...