Sunt pe punctul
de a închide
filialele iubirii din oraş,
se apropie termenul
de expirare
a autorizaţiilor de funcţionare,
acum dorm
pe o pãturã de crizanteme,
nu mai pot transforma
cearşaful
în flori de bumbac,
pãstrez sâmburii de mãr
pânã la iarnã
sã provoc cu ei avalanşe
peste biografia mea,
şterg orologiul
de orele în care am visat
pânã când am iscat primãvara
în piaţa centralã,
aşa pregãtesc eu lumea
sã mã uite.
