Am rugat-o
sã-şi lase pãrul lung,
mã simţeam obligat
sã-mi prescurtez
cuvintele din texte,
visele mele
erau mici,
nu aveau prestigiul
zborului de vultur,
îmi trebuia
un antemergãtor
spre gândurile sale,
de câte ori
atingea cearşaful
se transforma
în flori de bumbac,
nu gãseam mereu
un nor prin apropiere
sã le facã umbrã
când soarele
ce se ridica lent
în arterele sale.
