Am îndoit strãzile
din oraş ca ea
sã treacã prin faţa
casei mele,
nu am mereu
atât de mult zahãr tos
sã-i configurez
o trecere de pietoni
pânã la uşã,
când plouã
mi-e teamã
sã nu se rãtãceascã,
nu are curaj
sã îndepãrteze norii
cu mâinile goale
sã nu o curenteze,
o simt
când se apropie
mirosul sprayului
îmi face umbra
sã zâmbeascã,
iar soarele din şoldurile ei
îmi topeşte
cuburile de gheaţã din frigider
de nu mai am cu ce rãci fanteziile.
