Demult am scrijelit
pe pomii din livadã
zeci de inimi,
înfiinţam sedii
pentru filialele iubirii,
ramurile
se deconectau,
exista un loc omologat
pe unde sã intre
primãvara
sã sufle mugurilor
cum sã înfloreascã,
deveneau imuni
împotriva frigului alb,
vântul
nu mai putea excava
anotimpurile
înscrise în trunchiuri,
dacã ea,
s-ar întoarce
şi ar atinge
crengile cu privirea
acestea ar începe sã batã
atât de puternic,
încât ar da toate fructele jos .
