Uneori nu ştie
unde a adormit soarele
în trupul ei,
sã îl gãsesc
nu mã apuc
sã dau cu zarurile
sau sã-i interoghez
dupã-amiezile din epidermã
poate fac vreo dezvãluire,
nici nu mã pitesc
dupã chipul meu
în tabloul din perete
în care mã strãduiam
sã pun cãtuşe tinereţii
sã nu mã pãrãseascã
pentru a-l surprinde
pe undeva prin umeri,
nu,
pun într-o canã cu apa
creionul
cu care îşi contureazã
ochii albaştrii
şi acesta iese sã îl înfrunzeascã.
