Cu degetele
istovite de dragoste
mãsor
cât a trecut
din acest secol
sã-i pot face loc
într-un colţ al grãdinii,
descui
camera de oaspeţi
a unei femei,
aş putea modela
din argilã
câteva privighetori
sã cânte
imnul naţional
cãrţilor din bibliotecã,
când voi muri
aş vrea sã le ţin
pe coapsele ei,
am citit undeva
cã se rãcesc ultimele.
