Panica din cuvinte
a luat sfârşit
dupã ce am mutat
cele douã statuete,
reprezentând
doi tigrii
cu ghearele scoase,
în pod,
lângã mulajele
îmbrãţişãrilor
din deceniul trecut,
acum aveam posibilitatea
sã o scot
din imaginaţia mea,
fãrã sã o vadã cineva
cã poartã
cãmaşã de noapte
transparentã,
sã o mut în propoziţiile
în care primãvara
se intimideazã
de prospeţimea ei
şi unde noaptea
poate aprinde mirarea
ca pe o veiozã.
