Dorm pe douã perne
ca moartea
ascunsã în mine
sã stea confortabil,
am grijã
sã nu fie deranjatã
ca zgomotele ce vin
de la inimã,
atenuez bãtãile
ce au memorat
fluxul şi refluxul
trupului ei
îmbrãcând pijamaua
de nefumãtori,
supraveghez visele
ce beau cafea
toatã noaptea
şi apoi foşnesc
ca nişte şerveţele
de hârtie creponatã,
am interzis
şi razelor de lunã
şã mai intre clandestin
pe fereastrã
şi sã joace zaruri
cu statueta din bronz
ce o înfãţişeazã pe Venus din Milo,
în fiecare dimineaţã
ies nevãtãmat
din imaginaţia mea,
numai cã o parte din biografie
e cuceritã
de frigul din Siberia.
