Nu mã viseazã nimeni,
altfel dimineaţa
m-aş trezi palid
ca şi când aş fi stat
întru-un flacon
cu incertitudini,
nu se gândeşte
nimeni la mine
aş simţi
cum mi se subţiazã
cãmaşa
sã mi se vadã inima,
dacã îmi ascult
cu atenţie
cardiograma
aud cum sângele
pulseazã
din ce în ce mai încet,
ceea ce înseamnã
cã mulţi se strãduiesc
sã mã uite,
nu ştiu
când mã voi împãca
cu ideea
cã nu sunt decât o vioarã
înfrunzind
la fereastra limbii române.
