De când am trecut
la capitalism
pãdurea mã roagã sã o uit
sã nu i se cearã
ca foşnetul ei
sã producã plusvaloare,
vântul e plin de cicatrice
de când lucreazã
la centralele eoliene
pe gratis,
a intrat în greva foamei,
cãrţile necitite
au fost duse la orfelinat
sã nu îngroaşe întunericul
cãzut peste oraş,
fluturaşii de salarii
aruncaţi la întâmplare
sunt atât de anemici,
nu au putere
sã se fereascã
dimineaţa de mãturãtori,
ciupercile au devenit otrãvitoare
şi nu vor sã mai rãmânã gravide,
decât cu norii argintii,
aproape mi-e teamã
sã mai zâmbesc pe stradã
sã nu le punã cineva spiţe
şi sã nu le mai pot recupera niciodatã.
