Când ea lipseşte
şi nu ştiu
pe unde umblã,
nopţile sunt
pline de noduri,
nu am
pe ce sã-mi încãlzesc
cuvintele
şi aprind aragazul,
aşteptarea
începe sã miroasã
a carte necititã,
perdeaua se streseazã
de câte ori
o ridic şi o las,
de-abia mã abţin
sã nu donez sângele
unui trandafir
poate el,
negociazã mai bine
cu arhitectul oraşului
ca majoritatea strãzilor
sã fie curbate
spre casa mea.
