Am avut discuţii
cu mine,
dacã dupã ce singurãtatea
mi-a ocupat şanţul
din jurul inimii
sã mã declar dispãrut
la 112
sau sã o consider
o simplã eczemã
ce se întinde pe trup
ca o iederã pe casã,
nu am ajuns
la o concluzie,
a trebuit sã votez,
la deschiderea urnei
toate voturile
au fost anulate,
fotografia mea
de pe cartea de identitate
era atât de pãrãginitã
din cauza nopţilor
furişate sub ea,
încât am fost considerat
o persoanã
decãzutã din drepturi
cã nu am avut grijã
sã-mi pãstrez tinereţea intactã.
