Tãlpile ei
fac duşumeaua
sã aibã puls,
când se ridicã
pe vârfuri
sã tragã perdeaua
trezeşte
în scândurile de fag
cântecele pãsãrilor
întrerupte de decenii,
paşii ei
sunt egali
cu distanţa
dintre douã valuri
ale mãrii
descrise într-un sonet,
mersul îi adunã
sub capot
un spaţiu luminos,
de l-aş muta
între douã cuvinte
ale unui poem
ce ar putea fi vândut
pe un pachet de ţigãri
aş avea sentimentul
cã sunt un traficant
de dansuri.
