Pianul
acesta trist
la care
nu am mai cântat
de când stãteam
pe bancheta
din spate
a maşinii,
un exponat
în camera cu sentinţe
a timpului,
în fond
o pãdure
întreruptã,
transformatã
în note muzicale,
de l-aş lãsa
sã se priveascã
într-un pahar cu apã,
sigur s-ar vedea
chipul meu.
