În întuneric
nu îmi este
dor de mine,
nu pot citi,
decât texte
care îmi aparţin,
gândurile sunt
ca nişte vrejuri uscate
rãmase de astã toamnã,
mi se schimbã
vocea,
când am strigat
la un meteorit
sã fie atent
pe unde circulã
sã nu-mi dãrâme
acoperişul,
întrucât visele
le am depozitate
în pod
mi-a rãspuns un plop
plin de stele,
ceea ce înseamnã
cã noaptea
vorbesc limba copacilor,
de fapt
când ea urcã lent
printre braţele mele,
e ca şi când ar dori
sã adune
dintre douã ramuri calde
cerul
ca pe un fruct invizibil.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Titlu ,compoziţie,viziune metaforicã proprie ,uzând de cea mai frumoasã metodã de exprimare:poemul.Felicitãri!
