Ea îmi ţine
toatã noaptea
becurile aprinse
în inimã,
filamentele sunt
atât de incandescente
cã visele
vin sã facã plajã,
vãd sã mãtur
umbrele şi îndoielile
sã-mi aranjez
umbrele în dosare
în funcţie
de vechime,
dacã luna
este vampirizatã
îi împrumut
puţinã luminã
cât sã rãmânã rotundã,
într-o searã
când ploaia a început
sã perforeze
singurãtatea din oraş
un fulger
a întrerupt curentul
în cartier
şi pentru cã umblu
descheiat la cãmaşã
şi în trupul meu
şi dimineaţa
am gãsit un poem
decedat
pe preşul de la intrare.
