Când nu mã gândesc
la nimic,
zilele trecute
se vãd
sub epiderma mea
ca nişte tãbliţe
de lut ars,
ţigarea
încã arzând
uitatã de tata
pe pragul casei,
anotimpurile,
stând
unele lângã altele
asemenea unor parcãri
ocupate
de singurãtate,
singurul lucru
de luat în seamã
este copilãria
care învaţã
pãpuşile
sã fure bomboane
din buzunarele bonei.
