Am spart uşa
de la cãmãra
sã vãd
dacã tinereţea mea
e ascunsã acolo,
am deblocat
uşa şifonierului
în care
nu mai umblasem
de un deceniu,
palide
umbrele mele
stãteau pe umeraşi
asemenea unor cãmãşi
pline de frig,
am rãsfoit
calendarul,
înclinat din cauza
singurãtãţii,
nu am descoperit,
decât umbra
a zilei de ieri
strivitã de perete,
singurul semn
de luat în seamã
a fost
cã sub un text
înghemuit de migrene
am gãsit
paşii uitaţi
a unei femei
de la ultimul dans.
