Nu ştiam cã bezna poate rãmîne însãrcinatã. Este posibil sã achit pensie alimentarã şi pe lumea cealaltã. Dacã, doamne fereşte, va naşte gemeni va trebui sã fac rost de douã deşerturi sã-i plimb prin neliniştile lumii pînã vor învãţa tãcerea definitiv.
Musai sã îi feresc şi de picãturile de ploaie sã nu le facã gãuri în veşicia cu care sînt îmbrãcaţi. Sã nu se rãtãceascã urmãrind printre ramuri asfinţitul. De altfel în cv-ul meu scris de cineva necunoscut se menţioneazã cã sînt obligat sã car nimicul de la un capãt la altul al oraşului încheiat la toţi nasturii. În ultima frazã plinã de prescurtãri se poate citi un fel prognoza meteorologicã ca pentru un rîu ce nu se poate întoarce din drum.
Tot în aceastã biografie caligrafiatã parcã de praful adus de vînt am afla cã sînt obligat sã îndosariez toate umbrele din an, iar numele meu sã fie un fel de opis lipit pe copertã. De fapt cînd mi-am cumpãrat ultimul costum de haine l-am luat cu biletele de tren în buzunar fãrã sã mã intereseze care va fi destinaţia finalã. Nu era trecut decît numãrul peronului de plecare, în rest numai mîzgãlituri şi pete lãsate de scrum.
Era atît de multã ceaţã în propoziţiile în care mã scufundasem cã pãtrunsese molecule de nefiinţã şi între silabe. Speranţa nu era decît un simbol al depãrtãrii. Îmi era teamã sã mai rearanjez continentele dupã geografia din inima mea sã nu trezesc tipetele din veacurile apuse sau sã nu vãrs vreun pahar de vin de pe masã.
Dupã ce am venit din Afganistan m-am îndrãgostit. Ca sã fiu mereu lîngã ea i-am golit poşeta de rujuri şi creme şi m-am ascus în interior. Dar şi aici aerul se ieftenea progresiv pãnã cînd într-o searã m-a abandonat pe preşul de la intrare dintr-o vilã. Atunci mi-am pus singur cãtuşe sã nu îmi mai gãsesc mîinile ca sã plãtesc încã o clipã de imaginaţie.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Aveti multa imaginatie si ati scris o proza reusita!mi-a placut mult!
