Nici o femeie nu fãcut vreo declaraţie de dragoste mîinilor mele. Chiar dacã prefaţa oricãrui sãrut o scriu cu ajutorul lor. Ca sã nu vã spun cã folosind prea multe adjective şi amãnunte cînd îi descriu buzele, coala A4 se îngrijoreazã atît de mult cã are tendinţa de a zbura de pe masã de nu aş ţine-o ca pe o pasãre albã.
Scãrile pe care primãvara se urcã în copaci sã le deschidã ochii spre lume, radarul cu care surprind surîsurile doamnelor pe stradã sînt confecţionate de mîinile mele. Cu ele sparg lemnele şi le arunc în sobã sã-mi încãlzesc cuvintele pentru a nu se frînge versurile odatã cu venirea frigului. Cu ele citesc gîndurile pline de dorinţi cînd le trec lent prin pãrul lung şi negru.
Cu aceste palme îi car aer proaspãt dintre brazi şi-l împrãştii pe colinele ei albe pentru a le pregãti de expediţie. În cãuşul lor adun secretele din sutiene şi le dizolv în vinul pe care beau noaptea tîrziu. Cînd este înnorat devin timid nu-mi mai gãsesc cuvintele care excitã şi atunci folosesc trusa de gesturi a braţelor pentru a spune adio.
Vãd cu degetele în încãperile întunecate şi întotdeauna gãsesc locul unde emoţiile femeilor sînt atît de agresive cã mã determinã sã uit de mine. Mîinile ştiu sã ridice şi sã mute barajele din arterele doamnelor ca iubirea sã curgã învolburatã spre cer. Nasturii ce aşteaptã febrili sã fie desfãcuţi, perdelele pe care trag sã nu mai priveascã vara pe fereastrã, bateriile pe care le conectez la covor sã fie cald le execut cu mîinile.
Portierele dezamãgirilor, uşa la dulapul unde am pus amintirile pe umeraşi, cufãrul de lemn unde îmi depozitez prezentul, toate le închid cu mîinile. Ca şi cînd şi-ar prejudicia speranţele pînã acum nici o doamnã nu a fãcut vreo declaraţie de iubire mîinilor mele. Nu mã întreb de ce, aşa cum nu cer lãmuriri despre ce fac oamenii cu cojile de portocale. Dar dacã bat din palme oraşul se trezeşte la viaţã, fremãtînd ca o hîrtie creponatã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mâinile fac şi desfac totul dar mintea este cea care le comandã.
