Cu atîţia hoţi în ţarã mi-am luat mãsuri asiguratorii şi m-am semnat cu tuş pe hainã şi pantaloni. Nu am uitat şosetele cu ajutorul cãrora îmi ţin echilibrul. Nu am omis nici pantofii care nu suportã şireturi de cînd am presupus cã am obţinut lebertatea. Legate încãlţãrile mele nu mai vor sã detecteze sensul drumurilor.
Cãmaşa a vrut sã sinucidã, dar nu am fost de acord. Nu mã pot arunca zilnic în prãpastia nimicului în pielea goalã. În timpul acestor cãderi repetate nu mã mai pot exprima, decît prescurtînd cuvintele. Patria mea a ajuns ca o femeie ţîţele fleşcãite. Cu pulsul crescut, stîngace îşi retrage priveliştile însorite din oameni.
Cu şerveţelele decupate din albastrul dimineţii îşi şterge suferinţa de pe frunte cum procedeazã zidari cu faţada clãdirilor vechi, astupînd istoria cu var. Nu se mai poate preface cã este sãnãtoasã, fãcînd tratament cu dosare secrete. Ţara mea intrat pe mîna unor braconieri cu creierele erodate ce locuiesc la demisolul unde pãstrãm turbanele otomane.
În urma lor rãmîne un pustiu care nu se mai poate rãzvrãti. Voievozi ai grajdurilor cu îmbrãţişãri otrãvite şînt producãtori perfecţi de asfinţituri. Ierbivori tîrzii aşteptã lîngã coline orbite sã întîlneascã vulpile. Împãiazã umbre şi minciuni împreunã.
Aceste sugative vorbitoare au întemeiat suburbii la marginea oraşelor din fanteziile lor ucigãtore. Saliveazã zãpadã. Se încãlzesc facînd focul cu viori. Inimile noastre sînt asemenea unor hamali nefericiţi, prãbuşiţi pe peron.
Nu cred cã ne vom însenina curînd. Avem nevoie de aparate cu ajutorul cãrora sã ne sudãm strigãtele. Viaţa mi se scurge prin mãini ca un tren lung şuierînd. Pumnii mi s-au mãrit atît de mult şi nu îmi mai încap în buzunare.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Am senzaţia cã aceastã scriere este un test pentru ca cititorii derutaţi,citind prozã sã exclame ...ce poezie frumoasã!D-le Mãrgean, eşti mult mai aproape de poezie,de poezia bunã şi mã bucur. Citesc ceva ce chiar îmi place şi voi urmãri cu plãcere şi alte postãri.
