Unii stau lungiţi în şezloguri şi dau comenzi ameţitoare de ţi se desfac şireturile de la pantofi. Cer sã vinã primãvara ambalatã în conserve de aur. Comandã musculaturã proaspãtã pentru apa în care urmeazã sã facã baie. Cînd şantierele fanteziei se instaleazã în dormitoarele lor vor mecanici nemţi pentru repararea utilajelor defecte. Dau dispoziţie ca amintirile lor sã fie legate în pachete cu ajutorul ecuatorului pentru a le menţine calde. Îşi injecteazã modestia cu botox. Ei sînt soldaţii neinstruiţi ai capitalismului neputincios din ţara mea.
Am fost obligaţi sã ne sînt pãstrãm cuvintele în frigider pentru a ne exprima friguros, reducînd la maxim prescurtãrile conspirative. Ca sã nu mai putem visa ne-au înghesuit în rucsacuri aerul prefãcut dintre douã adevãruri false. Cînd a sosit momentul sã tragem rãsãritul dintre rãdãcinile ierburilor ni s-a spus cã s-ar putea sã scoatem la luminã toate decepţiile veacurilor trecute scurse sub pãmînt şi ne-au trimis prin poştã harta intersecţiilor din interiorul nevrozelor.
Deşi mã hidratez cu apa naţionalã din Dunãre viaţa mea este o ciornã plinã cu mîzgãlituri, ştersãturi, adãugiri unde înalţii dregãtori îşi calculeazã spontaneitatea. Ei nu mai gîndesc sã nu le plagieze cineva ideile. Participã la campionatul mondial de dezonoare şi mereu se claseazã pe podium. Îşi menţin maturitatea în stare sportivã cãutînd sã-şi mai punã pe cer cîte o stea fierbinte numai cã nu prea gãsesc cerul, iar ele nu vor nemachiate. Pentru ei poporul reprezintã milioane de indivizi ce comunicã între ei prin intermediul nefericirii şi nu pot fi civilizaţi, decît cu morfinã. Casele oamenilor au fost transformate în urne de vot imense unde se antreneazã sã suporte realitatea.
Dacã din mine scad timpul cît ţin pumnii strînşi în buzunare, scad substantivele intrate în panicã pentru cã primãvara întîrzie nu ştiu cît ar mai rãmîne din înãlţimea mea. Dacã mai scad şi orele în care am fumat ca vãzduhul sã nu creadã cã este singurul asediat de nori cred cã aş rãmîne cu puţine kilograme. Dacã elimin etuziasmul, zborul, revolta este posibil sã rãmîn fãrã defecte şi sã le fiu pe plac. Dacã abandonez din mine terenurile virane unde ei îşi aruncã gunoiul, alunecãrile de teren ce îmi frîng iubirea aş deveni un prizonier eliberat la schimb cu un pluton de minciuni.
Ca sã traversãm autostrada aceasta rãsucitã plinã de zgurã şi denivelãri nu trebuie sã ne mai purtãm ca nişte cireşi umblãtori.
