Sãrutul lui Iuda acceptat de fiecare român ca pe un decor al suferinţei
Viaţa a devenit imposibilã în cartierul meu. Nimeni nu mai viseazã. Concetãţenii mei în loc sã facã sport dimineaţa executã exerciţii enigmatice împotriva depresiilor. Pãsãrile fac reportaje despre starea de somnolenţã a cîmpiei. Lacurile şi-au pus ochelari de gheaţã sã nu mai vadã bolnavii extravaganţii din dregãtoriile ţãrii. Dumnezeu nu vorbeşte cu nimeni sã nu se compromitã. Arhiva cu amintiri a fost inundatã. Umbrele nu mai au nici un discernãmînt se caţãrã pe noi cu o extremã aroganţã.
O doamnã al cãrei soţ este plecat sã apere ţara, luptînd în Afaganistan, a început sã se hrãneascã cu petale de trandafiri pentru a-şi elimina defectele din trup. O specialistã în autostrãzi pune indicatoate de circulaţie ca tristeţea ce intrã în oraşe sã meargã pe prima bandã. Eu îmi vãd de treabã. Spãl vasele în şoaptã sã nu deranjez plafonul de nori. Beau numai bere fãrã alcool ca înjurãturile mele sã nu se clatine. Vîntul l-am bãgat obligatoriu în cantonament sã nu producã dificultãţi de respiraţie şi sã nu mai putem vizita muzeul buzunarelor goale.
Sînt îngrijorat cã nimeni nu mai dã cu pietre. Trupurile ne sînt pedepsite cu apusuri chiar dacã existã probe insuficiente. Nimeni nu iese cu buldozerul pe bulevard sã înlãture mormanele de nefericire. Nimeni nu vine cu aparatul de sudurã în piaţa publicã sã sudeze strigãtele oamenilor. Parcã ne place sã fim schinjuiţi şi sã acumulãm din ce în ce mai multe erori. Curajul a devenit o convenţie între fantomele trecutului şi unii ce ne supravegheazã şi luciditatea.
Din cauza încãlzirii globale declaratã de guvern nu mai pot dormi, decît în birt. Pantofii îi ţin în frigider sã nu se dilate şi sã mi se schimbe mersul politic. La propunerea mea ca toţi miniştrii sã lucreze în pielea goalã pentru a nu mai avea unde sã ascundã şpãgile mi s-a rãspuns cã vreau sã produc mutaţii în politeţe şi sã ne întoarcem la fanteziile primitive. La noi în ţarã şi hainele pe care le purtãm au intenţia de a intra în mafie. Toatã lumea s-a operat de scandãri şi de instinctul de a strînge pumnii. Nu ne mai gîndim la moarte doar cînd mîncãm. Sînt îngrijorat cã beneficiem de un haos atît întins. Nu avem nici cea mai micã intenţie de a refuza prezentul.
