Un mãgar politic
Parlamentul a votat legea prin care cetãţenii României au voie, dupã moarte, sã se reîncarneze. Dupã dezbateri furtunoase hotãrîrea a fost luatã cu o largã majoritate, argumentîndu-se cã dacã în viaţa nu au putut sã-i facã fericiţi mãcar cînd le vor creşte iarbã pe piept sã nu mai aibã insuccese.
Dupã o dezbatere cu mine însumi am concluzionat cã cel mai înţelept ar fi fi sã mã reîncarnez într-un mãgar politic. Am constatat cã numai ei trãiesc fãrã ruşine toate sensurile unei vieţi luxoase. Aici pe pãmînt statul se poartã cu noi ca şi cînd am fi o boalã incurabilã. Nici nu o lasã sã se extindã, nici nu o trateazã. Din cînd în cînd promulgã norme metodologice pentru traversatul spaimelor.
Mi-am întocmit şi dosarul pentru reîncarnare din oboseli şi toamne neomologate în care menţionez cu lipsã de modestie cã nu mai accept ca pe lumea cealaltã sã mi se dea numãr la casã sau sã am ROL la primãrie. Vreau sã fiu tratat la fel ca mãgarii politici din parlament şi guvern. Actele necesare pentru noua mea stare le-am depus în termenul stabilit la registraturã.
Am subliniat în cerere cã nu vreau sã am pajiştea mea proprie unde sã pasc. Nu vreau sã am un grajd cu ferestre de termopan sau parchet de stejar. Ca sã nu-mi construiesc vreo mitologie de mãgar bogat, cum procedeazã unii din ziua de azi, nu voi cãuta sã-mi etalez virtuţile dezechilibrate sau aptitudinile ce duc la degenerarea adevãrului.
În noua mea viaţã nu am de gînd sã transport toate nopţile lumii în spinare pentru a aduce rãsãritul mai repede sau sã mã transform în tramvai şi sã car toate babele la piaţã contra unui fîn mai bun şi mai ecologic. Nu voi mai da praful de pe cãrţile lui Martin Heidegger, Kant sã descopãr ce este cu libertatea unui mãgãr.
Nu o sã-i mai pizmuiasc pe cei ce se duc la plajã pe Coasta de Azur, nu o sã-i mai condamn pe cei ce se duc sã-şi scoatã fierea la şedinţele de partid şi nu la chirurg. Voi tolera egoismul oamenilor ca pe o ospitalitate aristocraticã. O sã renunţ la televizor, la sindicate, la medicamente, la pantofii mei cu girofar, la cuvintele dezosate de minciuni.
Nu o sã mai mã exprim în metafore pentru a încerca sã împrietenesc cuvintele între ele. Nu o sã mai flutur pe strãzi pancarte cu drepturile omului. Emoţiile ce intrau în compoziţia imaginaţiei nu o sã-mi mai fie de nici un folos pentru zãdãrnicirea îndoielilor.
Vreau sã fiu un mãgar de frunte dupã reîncarnare, cu reputaţie, cu spate puternic sã pot cãra constelaţiile dintr-o parte în alta a cerului. Din viaţa aceasta nu vreau sã pãstrez, decît CNP-ul sã mi se vadã neajunsurile şi originile ce mi-au împrumutat chipul. Poate de aici ar mai trebui sã iau şi un prezervativ pe mãsurã.
