De sãrbãtori toate semafoarele lumii rãmîn deschise pe verde
Am avut toate meseriile din lume mai puţin cea de actor sã descopãr care dintre aceste îndeletniciri te ajutã sã te ratezi mai repede şi sã rãmîi în continuare ateu. M-am gîndit cã voi gãsi o profesie care sã-mi dea curaj pentru a suporta mai lent universul şi mirosul neplãcut al clasei politice. Anotimpurile colecteazã mai multe sau mai puţine tãceri în funcţie de ocupaţie. Singurãtatea îşi mutã capitala dintr-un trandafir în ruina unei primãveri, avînd în vedere calificarea pe care o ai. Spre exemplu, o atletã ce participã în fiecare searã la o olimpiadã de dragoste nu ştiu dacã înţelege cã cele mai savante fantezii ale ei o vor idealiza atît de mult cã cã va deveni vecinã cu steaua polarã.
Fenomene inexplicabile se întîmplã şi în preajma sãrbãtorilor de iarnã. Conform unor sondaje de opinie scade dramatic numãrul nevestelor care merg entuziaste sã rezolve ecuaţia fericirii. Libertatea se parfumeazã şi devine inundabilã. Egoismul este respectat numai dupã ce se terminã postul, iar binele îşi deschide un ghişeu pentru primirea cererilor în centrul oraşului. Fustele devin atît de uşoare cã nu este nevoie sã fii halterofil sã le ridici. Pot fi iubiţi şi oamenii obişnuiţi aşa cum se spune cã ar trebui iubit bunul Dumnezeu, deşi vãd cã întîrzie sã punã pe şoselele ţãrii maşinile cu şenile ale dreptãţii.
Autobiografiile le putem scrie cu stiloul care în loc de cernealã are vise. Iluziile devin simetrice, elastice. Într-un asfinţit friguros bucuriile au tentative de întoarcere. Dacã ar avea loc un incediu în inimile noastre am salva mai întîi zîmbetele iubitelor şi apoi pe cei ce nu cred cã dragostea poate fi împãrţitã pe gratis. Dacã mã rogi sã scriu o vedere literele folosite vor fi în stare de rugãciune, iar frazele vor purta gîndurile celor care nu mai sînt. Toţi fulgii de zãpadã vor fi ştampilaţi, numerotaţi şi adãugaţi vîrstei.
Ca sã nu se producã o blocadã electromagneticã în oameni de sãrbãtori trebuie sã ne transformãm dorinţele în parapante sã poatã pluti peste lumea nouã ce ne aşteaptã cu o bucurie subtilã. Trenurile sînt pline cu poeţi plecaţi sã se aprovizioneze cu inocenţã şi vin. Vulturii nu mai iau pe nimeni la bord, decît pe cei care cred cã optimismul nu este un obicei sãlbatic şi nici pe cei care au nevoie sã fie sponsorizaţi ca sã spunã adevãrul. Pãsãrile nu mai beau apã, decît fiartã şi rãcitã ca microbii sã nu le deturneze zborul. Cîinii vor sã fie fotografiaţi lîngã bradul împodobit sã demonstreze cã s-au vindecat de prostatã. Pentru cã inimile nu mai fac faţã atîtor urãri şi iubirea are gust proaspãt. Celulele bãrbaţilor se cristalizeazã mult mai repede, cerînd o repartiţie mai mare de sînge şi surîsuri.
Å¢ãranii în loc sã dea fînul vitelor se culcã în el sã-şi piardã verighetele. Cuvintele se înghesuie în lumuzinele de lux ale politicienilor fiindu-le mult mai uşor sã mintã. Regina de pe tabla de şah îşi dã sutienul jos aşteptînd sã fie datã mat. Se produc pagube imense cu ocazia schimbului de daruri: Oraşul colaboreazã cu beţivii şi ţine blocurile nemişcate, iar femeile relansate de saloanele de înfrumuseţare devin excitanţi ai viitorului. Trebuie avutã o atenţie sporitã la aruncãtorii de potcoave. Ca sã arate celorlalţi cît sînt de fericiţi oamenii cu potcoavele gãsite prin praf şi orgolii zvîrlã unii în alţii, crezînd cã vor face loc norocului sã intre în salonul de sãrbãtori. Aveţi grijã, vreun îndrãgostit sã nu arunce potcoavele cu cai cu tot.
Spaţiul dintre ani este aşa de îngust. Ca sã trec în noul an trebuie sã mã supţiez atît de mult cã nu mai este nici o problemã dupã aceea sã intru între coapsele unei femei fãrã sã-i mai deranjez cãmaşa de noapte.
