Mi s-a luat chiar şi drepul de a face un rezumat unei ore de dragoste din care cincizeci de minute mi-a luat sã o conving
Cînd ajungeţi în punctul unde cei ce vin din capitalã se opresc pentru dezinhibare, unde aşteaptã şi iarna la ocazie poate o ia cineva şi o duce pe Bucegi acolo locuiesc eu. Sînt un bãrbat cu viitor agresiv cãruia i s-au luat toate drepturile. Nu mai am voie sã aprind o ţigarã decît în clipa în care pleacã un mãrfar din garã şi pentru cã nu vreau sã fac pe plac regimului politic ce umblã cu şosete murdare le las sã se fumeze singure.
Pentru cã nu am avut bani sã-mi cumpãr un oraş cu tramvaie şi troleibuze, cu femei frumoase şi ambasade ale unor trandafiri m-am mulţumit cu unul mic şi pustiu unde singurãtatea stã înghesuitã pe strãzi cum stau bãrbaţii rînduiţi în arterele unor doamne sau în cartela telefonului mobil. Singurul fenomen ce poate fi menţionat fãrã sã fiu vãtãmat este cã poezia se aciuase şi ea la marginea acestui burg cenzurat de tãceri. Din cînd în cînd mai dãdea spectacole la care, de altfel, venea foarte puţinã lume. Dupã cum le vedeam eu pe fereastrã aceste poeme cu eşarfe negre la gît pãreau mai mult elegii. Nu am vãzut nici o o strofã cu cuvinte revoltate sau pline de sînge.
În numele libertãţii şi democraţiei de hîrtie creponatã mi sã-au confiscat toate drepturile. Îmi este fricã sã visez o femeie care din neglijenţa capotului i se vede un sfîrc. Dacã am cearcãne pentru cã mã uit dupã lebedele negre ce carã nopţile dintr-o parte în alta a pãmîntului mi se reproşeazã cã transport sub ele înjurãturi. Toamna cînd adun frunzele sub forma unor mici piramide în care au dispãrut anotimpurile ca nişte insecte visãtoarele sînt acuzat cã vreau sã modific configuraţia continentului ca apoi sã scriu un text despre apariţia de noi pãmînturi.
Viaţa mea este ca o linie punctatã de crezi cã vorbeşte cu moartea prin alfabetul Morse şi la sfîrşitul lunii decembrie se tipãreşte o carte cu texte preluate din aceste înscrisuri care este lansatã cu mare fast. Sînt invitaţi toţi cei care nu ştiu sã încarce o armã, toţi cei ce menţioneazã în testament prietenia ca pe o avere, Platon, Heidegger. Cei ca Napoleon sau Mihai Viteazul care au avut ca principali colaboratori caii primesc invitaţii şi pentru animale. Legionari, comunişti şi mare parte din clasa muncitoare care şi ea în timpul liber scrie manifeste sînt oaspeţi şi la finele deceniilor. Numai cã nu se prezintã nimeni. Ştiu cã nu mai am nici dreptul de a mã întîlni cu cineva care este absent. Democraţia are o mãsurã pentru toate. Ca sã schimb steagul de pe primãrie întîi schimb hampa, dupã douã sãptãmîni ataşez drapelul şi dupã alte paisprezece zile suflu în el sã fluture. Mi s-a luat chiar şi drepul de a face un rezumat unei ore de dragoste din care cincizeci de minute mi-a luat sã o conving.
