Despre cum era sã mã împiedice Marilyn Monroe sã îmi vizez carnetul de şomer
Într-o noapte am visat cã Marilyn Monroe a intrat în patul meu ca şi cînd ar fi intrat într-un oraş pe care îl cunoaştea de mult timp. Şi-a pus sutienul plin de secrete pe fotoliu şi cred cã în urmãtoarea clipã s-a gîndit la o lege a apelor în care oamenii sã stea despuiaţi ca la o olimpiadã de înot pentru a nu se mai îmbrãca şi dezbrãca toatã ziua. Rochia i-a rãmas pe covor ca o lampã de iluminat stradalã ce se stinge automat ca bulevardul sã parã mai uşor. Noroc cã universul nu stã sprijinit în palmele noastre cã l-aş fi strivit de sînii ei. Parcã se desprinsese dintr-un tratat de esteticã şi aştepta în vîrful picioarelor sã intre cu lumina din moleculele ei sub pãturã.
Buzele ei ca un inel de foc mã luase prin surprindere şi în cîteva minute trupul meu era plin de cercuri ca şi cînd aş fi fost un vînzãtor de ciocolatã caldã la pahar şi consumatorii le-ar fi abandonat pe mine cu gura în jos. Îmi spunea la ureche cã o doare locul unde urmeazã sã rãmînã însãrcinatã şi mã ajuta cu jumãtatea ei stîngã de trup sã mã grãbesc. Îmi conectase artele la curentul electric produs centralã nuclearã din fese şi sîngele meu dintr-o apã ce se ocupã ce existenţa unei lumi imaginare în suflet devenise un pîrîu şoptitor în care se putea face plajã pe malurile lui. Era un sidef strãlucitor cu uter, o stea cu picioare albe între care orice bãrbat ar fi dorit sã-şi gãseascã sfîrşitul. Sfîrcurile imense ca douã mãceşe coapte îi dãdeau în vileag inventarul poziţiilor în care îşi dorea sã facã dragoste. Nici pãrul de aur nu încuraja îndoiala, iar trupul te implora sã o umpli de iubire. Era o feminitate ineditã ce evapora cuvintele.
Dacã o priveai din profil prindeau sens toate zvonurile şi exagerãrile pe care le auzisem de-a lungul vremii despre zeiţe, iubitele împãraţilor sau madonele din tablourile celebre. Din cauza dorinţei de a se abandona total, braţele ei aveau un dramatism cosmic specific femeilor care nu vor sã-şi împacheteze dragoste în formulare administrative. Voiam sã o imprim pe cearşaf atît de mult mã apãsam în ea, de va pleca vreodatã sã-i rãmînã spatele acolo pentru totdeauna. Acum îmi pãrea rãu cã nu aveam un cearşaf cu indigo sã o am în douã exemplare. Cîteva raze de lunã rãtãcite în camerã, cred erau din locul unde Neil Armstrong cãlcase, din cauza temperaturi din aer se arcuise pe şoldurile ei dezgolite. Cîteodatã voiam sã o surprind nepregãtitã, pentru cã voiam sã demonstrez cã fac parte din noua generaţie de bãrbaţi care ştiu drumul sudorii, dar de fiecare datã ieşea în întîmpinarea mea, se folosea de tot ce avea la îndemînã sã facã dragoste. Poate secretul ei era acela cã de fiecare datã te sãruta şi îţi fãcea degetele sã vadã limpede ca la despãrţire. Ceva m-a frapat, cînd s-a dezbrãcat am observat cã avea chiloţi tetra ca toate femeile din cartier.
M-am trezit într-o hãrmãlaie, mama bãtea în uşã cu o lingurã şi-mi spunea cã dacã nu grãbesc sã-mi vizez carnetul de şomer voi mînca din bucãtãria clandestinã. Aşa îi spunea ea pîlcului de ştevie rãsãrit singur fãrã ajutorul nimãnui.
