Am descoperit tîrziu cã am aceeaşi grupã sanguinã cu tãcerea, singurãtatea şi milioanele de umbre
De cînd am aflat cã tãcerea are aceeaşi grupã sanguinã cu mine mi-am schimbat semnãtura sã nu mã mai recunoascã nimeni, nu mai port pantofi cu gãuri în talpã sã aibã pe unde sã-mi iasã plusul de revoltã, nu mai joc şah intuind viitoare mutãri într-un prezent plin de erori şi nu îmi mai iau concediu medical. În aceastã situaţie pot spune cã tãcerea este ruda mea şi am devenit foarte prudent. Acesta este destinul meu, am numai neamuri de care se minuneazã toatã lumea. Un vãr al meu a propus ca ploaia sã fie acceptatã în programul rabla pentru cã de la un timp îi perforeazã cãmaşa, tot el a acţionat în instanţã cerul cã de cîte ori apãrea curcubeul se tãia în el, încercînd sã-i afle dimametrul.
De cînd mi-am descoperit acest defect îmi dau întîlnire cu femeile între versurile de dragoste ale marilor poeţi unde primãvara este atît de proaspãtã şi nimeni nu plãteşte taxe şi impozite. Unele doamne nu vin cã le este teamã sã nu rãmînã însãrcinate şi pentru cã textele dau un gust plãcut iubirii. Pînã sã ştiu cã grupa mea sanguinã este identicã cu a singurãtãţii îmi iubeam duşmanii, îi invitam la restaurant, la petreceri pentru a afla cît de inteligente le sînt înjurãturile. Veşnicia se întrerupe în mine deoarece inima îmi era mereu plinã de femei ce fac gãlãgie. Pot filma nevroza oamenilor pe strãzi. Nu mai merg prin pãduri şi alte continente pentru cã nu mai pot povesti nimic, uit uluitor de repede, mai ales cã nu mai aveam nimic de pierdut.
Pentru cã nu am avut nimic cînd m-am nãscut, nu-mi pare rãu cînd zilele evadeazã din trupul meu. Nimeni nu se întoarce sã mã caute, parcã prietenii mei sînt nişte temniţe în care idealurile stau înghesuite ca pacienţii unui spital de campanie. Preţul iubirii este într-o scãdere vertiginoasã, mirosul de femeie goalã vãd cã nu mai stîrneşte nici un interes, zîmbetele ca sã ajungã la destinaţie trebuie timbrate, nu pot face o copie xerox unei stele decît dacã mã ajutã moartea. De curînd, s-a descoperit cã trandafirii au grupã de sînge apropiatã de a mea, îmi lipseşte numai molecula care m-ar face sã produc parfum şi sã o pãstrez lumina sub formã de petale.
Mereu mã întrebam de ce obrazul meu este atît de alb de seamnãnã perfect cu zidul unei mãnãstiri, de ce îmbãtrînirea muneşte în celulele mele cu o politeţe aristocraticã, de ce umbrele desprinse din mine fac obiectul unor dosare în care viaţa e compromisã ca o femeie obligatã sã se prostituieze. Grupa sanguinã ne determinã sã alegem cuvintele care trebuie, cãrãrile de urmat, adîncimea vãzduhului ce o ascundem în priviri. Într-o searã am visat cã o femeie frumoasã care m-a vizitat, dar toatã povestea am pus-o pe faptul cã sîngele meu semãna cu energia ce se gãsea în tãceri, suferinţe, speranţe. Dupã ce m-am dezmeticit am descoperit sutienul ei pe fotoliu şi uşa lãsatã deschisã.
Dacã vedeţi un bãrbat umblînd din oraş în oraş cu mîinile la vedere, ţinîndu-le ca pe nişte jumãtãţi de sferã sã ştiţi cã eu sînt, caut printre femeile lumii dimensiunea sînilor egali cu spaţiul din sutienul uitat la mine acasã.
