Probabil pentru a gãsi o justificare toamnelor politicienii au fãcut din ţarã un muzeu de ruine în aer liber
Sã graţiem toate frunzele sã moarã în libertate. Bibliile dupã care greieri se roagã sã nu vinã toamna trebuie arse pe rug ca Galileo Galilei. Moartea este pe tot, vã rog sã o parfumaţi sã o urmãrim dupã miros.
Eu mi-am luat toamna în serios, spãl caii pe dinţi cu pasta Aquafresh pentru cã iarba s-a uscat şi nu mai au cu sã-i albeascã. Dintr-o cojã de nucã mi-am fãcut o candelã sã vãd dacã sfîrcurile ei se umflã sau se desumflã din cauza zborurilor frînte. Am schimbat toţi parametrii cercului, lugimea cercului, raza ,aria lateralã i-am adus la realitate modernã a matematicii, le-am înlocuit cu datele nemãsurate de nimeni ale geamãtului.
Apropo de artere le-am pus camere video prin interior sã vãd de unde are putere sîngele sã vadã prin aceste tunele: Eu cînd le traversez nu vãd nimic. Mîine pe la prînz vor fi ghilotinaţi toţi trandafirii. Trebuie sã mã interesez la cei ce au lista cu cei condamnaţi sã vãd la ce numãr este trecut guvernul. Am importat toate tipurile de tristeţi, muzeele de cearã ale lumii unde te poţi documenta despre cum înţeleg oamenii sã moarã fãrã nici un fel de revoltã, undeva era sculptatã o virgulã de cearã între viaţã şi moarte, dar cel mai bine sãrãcia se vede prin aerul din ţara noastrã.
Tratez toamna cu toatã responsabilitatea, am trimis faxuri tuturor oraşelor sã nu se piardã în ceaţã cu locuitori cu tot, toate umbrele de pe teritoriul patriei au fost capsate cu un aparat profesional şi depozitate în arhive alãturi de sticlele de vin. Cu sentimentele nu am ştiut sã le spun contemporanilor mei ce sã facã pentru cã nici eu care sînt în comisia de extragere a numerelor la loto, nu mi-am imaginat o soluţie.
Oricum în inima mea lucrurile sînt alandalã, unele femei au plecat cu tot mobilierul, altele au venit cã nu au mai gãsit locuri libere în adãpostul de noapte din oraş. Dacã vreţi sã ştiţi mai exact ce dezamãgiri rãvãşite port în mine, priviţi ce este în ţarã, pentru cã situaţia este similarã. Singura nou venitã în preajma mea este moartea care mã priveşte cu coada ochiului şi face pe disidenta, fãrã sã ţinã cont de provenieţa noastrã geneticã, de vechimea numelor noastre. E prietena toamnei, a venit sã o ajute sã dea jos frunzele din pomi sã corecteze erorile pe care noi le facem cînd sîntem prea politicoşi cu estetica meditaţiilor celor care ne conduc. Acum se prefac cã adunã suferinţele de printre blocuri ca pe nişte gunoaie, cã îi dau o întrebuinţare frigului, punîndu-l sã împrãştie tãcerea peste ţarã.
Îmi este greu sã contrazic toamna, dar nici nu îmi doresc sã sugereze cã sînt un idiot sã o las sã creadã cã patria mea are vreun interes sã se lase îngenunchiatã de ea şi de mafioţi. Cred cã nici marii maeştrii olandezi nu şi-ar imagina mai bine în picturile lor dezastrul pe care îl fac politicienii acestei ţãri, probabil pentru a gãsi o justificare toamnei.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Oare nu suntem complici lasandu-i sa faca
tot ce vor?
