Caut propoziţii care pot provoca în contemporanii mei avalanşe
Eu nu mai vreau sã dau bani pe imposturã şi sã îi trec la cheltuieli cu acte de caritate. Mai repede plãtesc o primãvara în plus sã o aşez pe sînii unei femei sau îi dau o sumã de bani unei ghicitoare sã-mi citeascã ce gînduri le voi nega în viitorul apropiat. Nu voi mai consuma nici un leu pe analgezice contra prostiei, nu voi mai face nici o donaţie politicienilor sã-şi caute prin spitalele din occident urme de inteligenţã. Trebuie sã îmi revin din aceastã obosealã financiarã. Mi-am propus sã nu mai desluşesc realitatea cu timiditate şi bun simţ. Sînt prea mulţi brokeri ai minciunilor, prea mulţi vagabonzi în spãlãtoriile de imagini. În patria mea confuziile au viziuni, insuficienţa este o suburbie dotatã cu staţie de alimentare cu benzinã. Deceniul a început sã miroasã ca un homosexual, iar dreptatea a devenit o adunãturã de activitãţi derizorii.
Am vãzut cã unii dupã ce furã pentru cîteva generaţii se cãlugãresc, denigreazã lumina electricã în favoarea lumînãrilor. Dupã ce ies din pubela politicã îşi pun picioarele în ghips şi investesc în fabrici de salivã. Ar putea fi o catastrofã în aceste condiţii, adevãrul ar deveni un anarhist, un obsedat sexual care declarã cã nu îi plac femeile pentru cã uterul nu lucreazã în trei schimburi. Nu mai suport aceste umbre suplimentare adãugate vieţilor noastre, nu mai accept în capul mesei marţafoi silenţioşi care transformã bunul simţ al poporului într-un oficiu administrativ pentru a ne elibera certificate de anonimi. Nu mai sînt de acord ca aceste inimi nemiloase sã ne regleze emoţiile dupã cum au loc eclipsele în mintea lor. Parcã ni s-au ars siguranţele revoltei ca la tablourile electrice. Lupta de clasã în noi ne-a fost subminatã, libertatea din sînge ne-a fost diluatã cu amãgiri şi nu ştim sã mai înjurãm. Din cînd în cînd mai trebuie sã trecem pe la grajduri sã mai colectãm expresii schimonosite de copitele mãgarilor.
Dacã tac noaptea nu înseamnã cã voi mai ţine deschis laboratorul psihanalitic unde se analizeazã densitatea dezamãgirilor. Strãmoşii lor, foşti hoţi de cai şi graniţe, azi încearcã sã ne fure sufletele, dar am destule talazuri în mine, celulele mele sînt aranjate în jurul inimii dupã un horoscop care înspãimîntã. Sînt mulţi braconieri monetari prin oraşele noastre, deşi neterminaţi cã nu au dinţi de piranha, nu au nici gena autodistrugerii. Ştiu cã au cantitãţi mari de formol distribuitã pe provincii pentru a-şi pãstra egolatria, dar noi ne-am hotãrît sã ne dam jos din acest autobuz kafkian. La urma urmei sînt mulţumit de mine, am destulã fiere în cuvinte, încît sã fiu suspect ca vreau sã otrãvesc toţi mafioţii din ţara., am un munte de urã în pumni, suficient pentru a ascunde un tun de calibru 155 mm. Este un moment favorabil, judecãtorii s-au arestat între ei, iar propoziţiile mele pot provoca în fiecare o avalanşã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Un text deosebit, mi-a parut rau ca s-a
terminat asa de repede...As mai citi!
