Pentru cã în ţara noastrã şi pãpuşile se dedau la furãciuni, fabricile se evaporã una cîte una, iar minerii nu mai scot cãrbune şi strigãte comprimate sub formã de cocs, m-am apucat sã fac comerţ. Altceva nu aş fi putut sã întreprind pentru cã aveam mutaţie în eşarfa unei femei care o purta la gît, eram nevoit sã mã ţin dupã ea pretutindeni.
Prima oarã, am confecţionat ghete pentru animale, gîndindu-mã cã acum în economia de piaţã, ţãranii vor proteja picioarele oilor, vacilor, cailor. Pentru cai confecţionasem bocanci cu potcoave sã aducã noroc oamenilor. Aveam pe tarabã încãlţãri pentru animale, cu douã picioare cum ar fi orãtãniile, dar şi pentru animale cu patru picioare. N-am vîndut nimic, concetãţenii mei din sate, nu aveau bani sã cumpere pantofi pentru ei, ce sã mai vorbim vitele din ogradã.
Apoi, am încercat sã vînd picãturi de ploaie în care pusesem douã îmbrãţişãri, una între douã femei, alta între doi bãrbaţi, învelite ecologic în foiţã de staniol. Nu a cumpãrat nimeni, era sã fiu amendat sub pretextul cã aceste produse se comercializeazã prin magazine online. M-am reprofilat, am deschis un butic la marginea oraşului unde aveam la vînzare detergenţi pentru pãsãri albe, gãini, gîşte,chiar lebede, neavînd umbrele se murdãreau din cauza prafului cosmic. Dacã am vãzut cã dupã douãzecişiuna de zile, cît dureazã clocitul, n-am vîndut nici o pungã de detergent şi ouãle erau la fel, nu erau strãlucitoare ca sînii actriţelor ce primesc premiul Oscar, am abandonat afacerea.
Mi-a venit altã idee. Aduceam ţigãri de peste hotare, din tutun krasnodar, le puneam filtru din zîmbetele femeilor de pe stradã şi le bãgam la vînzare. Importam valize de pãstrat sîngele pentru mersul în concediu sã nu se amestece cu al strãinilor, robinete de bronz pentru a fi montate pe ţevile pe unde intrã noaptea în oameni sã nu le producã riduri. Am mai încercat sã vînd, cabine telefonice pentru îndrãgostiţi sã nu poatã fi interceptaţi de nimeni, mîncare pentru vulturi, tacîmuri pentru nunţi care aveau gravate pe cozi texte din constituţie, decolteuri, mãturi de pãr pentru cei care chelesc.
Nu am cîştigat nici un ban, economia de piaţã, nu era şi pentru mine.Mai mult, de atîta comerţ organele mele interne, nu mai erau la locul lor, inima îşi gãsise un vad bun spre partea unde era o şcoalã de fete, iar celelalte studiau tratate de marketing.
Pînã la urmã, şefa mea mi-a aprobat sã deschid un magazinaş în holul de la parter al partidului. Aici comercializam gesturi pentru campania electoralã şi benzi desenate cu iluzii. Astãzi, am vîndut marfã, cît sã cumpãr un aparat de produs ruşine pe care am de gînd sã-l donez guvernului.
