Fatala mea Dalila, mai mândrã decât Eva,
Lipsitu-m-ai de cuget, lipsitu-m-ai de sevã,
Din cupa ta sorbi-voi şi dragostea, şi vinul
Cã-n ele-mi este moartea, şi-n ele-mi este chinul.
Frumoasa mea femeie, mã necãjeşti şi stãrui
Şi simt a mea credinţã cu patima-ţi o nãrui,
Cu trupul tãu fierbinte ce geme de sub hainã...
Ah, inima mi-ai frânt-o şi îţi voi spune taina!
Sã ştii cã nazireu sunt şi Dumnezeu mi-e Tatã,
De capul meu nici briciul nu s-a atins vreodatã
Şi dacã-mi eşti iubitã şi asta-ţi este vrerea -
În ale mele plete ascunsã e puterea!
Iar de s-ar şti secretul şi cineva m-ar tunde,
În mine slãbiciunea ca molim-ar pãtrunde...
Îmbatã-mã cu vinu-ţi şi-a ta îmbrãţişare,
Cãci tu îmi eşti luminã, şi tu încarcerare.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Vã aşteptãm sã publicaţi şi pe site-ul internaţional de literaturã şi poezie WWW.GRAI ROMANESC.RO
