sub semnul lui Nichita învãţ
sã iau o bucatã din mine şi sã o aşez
lângã o altã bucatã,
fãrã sã desprind oasele de oase;
ochii sã îi aşez cu mâna,
în precizie milimetricã,
în lãuntrul unei litere despre care femeile spun
cã ar fi inima lor.
sã dau drumul la câini,
sã umplu ciuturile cu bucãţi de tãciuni fierbinţi,
ori sã dorm, fãrã sã dorm, în cuvinte,
şi sunt trist ori de câte ori
cineva îmi spune cã semnul nu e bun.
sub semnul lui Nichita au invãţat liniile
sã fie mai mult de un nod si un semn.
