Daţi drumul la câini, la câini mari,
la câini negri, la câini lupi;
obligatoriu negrii, obligatoriu lupi,
sã sfâşie carnea ce încã mai ştie
de tine,
de mine,
de noi,
de filozofica adâncire în iubire,
de ancestrala nevoie de amor.
Daţi drumul la câini,
sã sfâşie, sã muşte, sã rupã
bucãţi mari, de carne cu sânge,
de sânge cu carne,
sã împrãştie vântul ce-a purtat vise,
sã alunge stolul cu porumbeii de dor,
sã risipeascã zãrii buburuzele flãmânde,
şi mereu, mereu,
iubirea sã nu îşi mai strige
steaua, noaptea, parfumul, fierbintea-i unduire
celui ce nu a învãţat sã svarle piatra de râu.
|
