Beat de ea,
m-am dus la cârciumã şi am bãut-o!
bucatã cu bucatã, os cu os, tresãrire cu tresãrire.
ce dacã eram beat dinainte?
spune cineva cã nu am voie sã mã îmbãt din nou de ea?
ea e în mine oricum,
îmi toarnã pahare reci în fluierele oaselor
cã sã nu uit cã e acolo,
e inca vie.
îmi pângãreşte apoi gura
cu conturul rotund al sânilor ei,
ca şi cum paharul domnului ar fi devenit, brusc, viu.
şi nu se sfieşte sã danseze pe mese,
pe sub mese,
ziua în amiaza mare,
încolãcitã în jurul creierului meu
îmbãtat de ea.
ea, şarpele devenit mãr,
s-a cuibãrit în pântecul gâtului meu
şi acum ne îmbãtãm împreunã cu amintiri.
